Promovare I

Da, da, ati citit bine, chiar si eu fac promovari, de diverse lucruri (pagini de facebook, artisti necunoscuti, diverse talente, etc.). Ca nu o fac eu prea des si ca asta este prima oara cand fac pe blogul personal, este cu totul si cu totul alt subiect de discutie. Daca aveti idei, sugestii de pagini, stiti persoane, artisti, talente, care merita promovate, lasati un comentariu aici sau dati-mi de stire pe pagina mea sau pe ask.fm.

Bun, sa incepem. Acum o sa ziceti ca ma laud sau ceva, ca doar deh, sunt admin acolo, dar prima pagina de facebook care eu aleg sa o promovez este Rock Music Is Art. Inainte sa imi sariti cu furcile in cap si cu paharele cu apa sfintita spre mine, lasati-ma sa va explic. La prima vedere, pare o pagina normala de muzica, ca toate celelalte ce impanzesc Facebook-ul. Insa, de fapt, este o pagina ce se adreseaza, o data, fanilor muzicii bune, rock/metal, cat si fanilor care prefera accesoriile si bratarile handmade si desenele. Cei doi manageri ai paginii sunt si creatorii accesoriilor si puteti discuta cu ei cand doriti pe pagina si sa stabiliti ce si cum. Am sa las aici cateva poze sa vedeti despre ce este vorba mai exact. Continuă lectura

Iar Crizatu’ n-o muritu’, numa’ un pic s-o hodinitu’

Da, dupa cum ati bagat de seama, am luat o mica pauza pe Facebook de la paginile unde sunt manager, respectiv admin (Little Rockers \m/, Rock Music Is Art, cat si cele doua personale ale mele, World of Black Metal si Crizatu’). Motivul? Vreti sa va spun sincer motivul?

Apai…sunteti eu. Va treziti dimineata, va spalati pe fata, pe dinti, pe maini, faceti uta-uta cu furtunul in tron, ca atunci cand erati copii, iar dupa aceea va puneti la calculator, care este deja aprins si va asteapta, intrati pe Facebook, intrati pe una din pagini si pe urma…Cineva se hotaraste sa va faca o vizita: lenea! In fiecare zi, aceeasi vizita, aceeasi chestie, aceleasi soapte: lasa astazi, ca faci maine! Da, am o mare problema cu lenea asta, dar se rezolva. De astazi, intru iar in paine si ma apuc de postat.

Mai vroiam sa mai zic ceva. Ah, da. Daca aveti preferinte de poze, melodii, albume, artisti, etc., simtiti-va liberi sa imi spuneti aici ce aveti pe suflet sau pe pagina mea de mai sus sau pe Ask.fm. (nu stiu inca de ce am cont, dar whatever)

21 & Over [2013]

21

Daca este sa te iei dupa pleiada de filme cu adolescenti ce promoveaza un mod de viata libertin, lipsit de griji si cu mult alcool, ajungi sa tragi multe paralele cu situatia adolescentilor nostri autohtoni. Asta, bineinteles, fara excesul de manele, BMW-uri cu tobe de esapament varza ca sa scoata sunetul tare si tricourile roz ce impanzesc fiecare incapere la o chermeza, incat, daca esti suficient de ametit, iti este greu sa distingi care-i barbatul si care-i femeia din noianul de galagiosi. Da, e bine sa fii adolescent in America, asta ne invata toate filmele cu si despre asta. Desigur, ai de infrunatat o societate inchisa la minte mai ceva ca picioarele unei calugarite, un sistem de valori mai ambiguu decat regulile de D&D (cine stie cunoaste) si, in general, refuzul oricarei femei dotata cu sistemul de valori sus-mentionat. Stai asa, ceva de genul este si la noi.

Asa ca ce este de facut daca femeile dotata cu acel sistem de valori nu te baga in seama? Un singur lucru, dragule: ia inca doi prieteni dupa tine, care sunt la fel de capsomani (regula de aur a oricarui film cu adolescenti: orice grup de 2-3 persoane formeaza instant si trebuie privit precum o multime) si pune-ti-va pe baut, pana cand uitati de mintile voastre si va treziti cine stie pe unde. Probabil asta au facut si Jon Lucas si Scott Moore cand au scris si au regizat acest film, a carui diferenta, spre deosebire de (The) Hangover, este aceea ca unde Hangover chiar te binedispunea dupa o mahmureala, 21 and Over te arunca in bratele cafelei cu sare. Dar hai sa vedem cat de rea poate sa fie aceasta noua mahmureala si daca merita sa facem cheta pentru un bax de bere sa o simtim. Continuă lectura

Post destept pe 2014

<Inserati urari de inceput de an nou, pupicei, imbratisari, sticle sparte si vome pe asfalt.>

Serios, va asteptati la altceva din partea mea?

A inceput un nou an, au inceput si altii cu postarile pe facebook si diverse bloguri despre treaba asta, am inceput si eu sa ascult alte albume, asa ca… 2014, you’re our bitch now!

[Colaborare] Ghid de supravietuire urbana- Capitolul I: Iarna

[Colaborare facuta cu My Dark Ilusions de la blogul Fara Nume]

Ideea acestui articol a venit pe fondul discutiilor despre anotimpul „Iarna”, nu atat de multe discutii despre anotimp, cat despre ceea ce se petrece pe parcursul lui. Este un fenomen la care toata lumea ia parte, iar majoritatea il trateaza cu nepasare. Noi am dorit sa oferim cateva sfaturi practice, care sa ajute persoanele victimizate in timpul acestui anotimp, cat si pe cele curioase. Nu putem garanta 100% ca ceea ce descriem aici functioneaza in totalitate, dar este bine sa luati in considerare anumite sfaturi ce vi se ofera, pentru ca altfel, riscati sa ajungeti la stirile de la ora 5, din pacate. Va dorim lectura placuta.

[C]

Iarna. Decembrie-Ianuarie-Februarie. Sfanta Treime a frigului, racelilor, gripelor, pungilor de pastille si oaselor rupte (sau a maselelor ce scrasnesc la -2 grade). Acest anotimp care pentru multi inseamna bucurie si voie buna, pentru reprezentantele sexului frumos inseamna o perioada de groaza, la gandul ca fiecare fulg de nea ce pica din cer poate forma urmatorul bulgare ce se indreapta spre pielea lor fragila, implicit, cap, umar, spate si picioare (asta in cazurile fericite). Sau in urechi , fata (ochi, gura, nas, frunte) sau in gat (asta in cazurile cele mai nefericite).

Eu sunt Crizatu’ si alaturi de colega mea de postare (cea care a avut ideea originala pentru acest articol, de fapt) suntem aici sa va ajutam, pe voi, fetele, sa depasiti acest sezon fara ca niciun bulgare sa va atinga. Probabil majoritatea se mira de ce lucreaza un baiat la asa ceva, pe sistemul: “Aaa, dar tu Crizatule, ar trebui sa fii cu un bulgare in mana, pregatit sa ataci! Ce faci aici?!” Ei bine, eu sunt anti aceste chestii, nu mi se par deloc folositoare si nu inteleg ideea de a provoca durere pentru amuzament, pe langa faptul evident si logic, dupa parerea mea, ca ai putea provoca anumite rani, pagube, etc., numiti-le cum vreti, ideea ramane aceeasi. Bun, v-am plictisit destul, sa trecem la subiect. Continuă lectura

La intamplare

Ce-i cu titlul? Nu intreba. Poate se datoreaza faptului ca aseara am dormit putin, in jur de 6-7 ore, plecand apoi, alaturi de un prieten foarte bun, la un magazin de calculatoare, la ora 9, ca sa imi ajut profesorul de informatica cu un xerox, o multifunctionala si un fax, ridicandu-le de acolo si transportandu-le inapoi la scoala. Bineinteles ca, ajungand acolo, respectivele obiecte nu mai existau, deoarece fusesera in prealabil ridicate de alti doi colegi de-ai nostri, fara ca noi (eu si prietenul meu, R.) sa avem cunostinta despre asta. Primul smaf peste ceafa al zilei.

Ah, ba nu, primul smaf a fost faptul ca dupa 1 luna de stres, asteptari si emotii, aflu ca nu am fost angajat, asta dupa ce anuntul specifica ca nu este nevoie de experienta, eu primind raspunsul ca au ales pe cineva cu mai multa experienta. Go figure! Deci faza cu xerox-ul si toate cele, al 2-lea smaf al zilei. (inca mai stiu sa numar dupa atata oboseala, ma tin bine).

[Paranteza. Abia acum imi beau si eu cafeaua, prima cafea in zi!]

Bun, dupa ce am plecat de la magazinul respectiv, am mers in directia unei firme de distribuit pliante, pt a repara un calculator.  Pe drum, bineinteles, trebuia sa se intample ceva. Am fost „loviti”, sa zicem asa, de un sofer mult prea cretin ca sa stie ca exista si o oglinda retrovizoare in care se poate uita, sa se asigure ca nu este nimeni in spatele masinii. A rezultat in R. luat aproape pe portbagaj si in pierderea echilibrului meu. No, bun, dupa o repriza de injuraturi si toate cele, am purces spre locul cu pricina. [Al 3-lea smaf.]

Al 4-lea smaf vine sub forma faptului ca, dupa 3 ore de chin, nu am reusit sa facem calculatorul, de vina fiind o placa de baza [parerea mea] mult prea incapatanata.

Iar acum, la finalul zilei, vorba ceea, cum ma relaxez? Vorbesc cu prietenii pe facebook, beau cafeaua si ascult muzica. Viata buna, nu?

Dupa aproximativ 2 zile…

Reusesc intr-un final sa-mi pun si eu windows-ul. Tot 7-le, cum m-am obisnuit, numai ca de fiecare data vine insotit de problemele sale. Ba nu merg paginile cum trebuie sub Google Chrome, ba nu merge Skype-ul, ba Messenger-ul. Intr-un final, am rezolvat, dracu stie cum, cu paginile si cu Skype-ul, mai ramansese Messenger-ul. Normal, va intrebati: de ce isi mai bate capul, ca oricum nimeni nu-l mai foloseste? Ei bine, eu folosesc Messenger-ul, am cateva contacte pe acolo, mai schimbam o vorba din an in pasti. No, tot nu vroia sa functioneze normal, dadeam login, intra, statea ce statea, dadea eroare. Asa ca l-am sters si am gasit un inlocuitor foarte bun: Digsby. (dati click pe nume pt a descarca). Digsby este tot un client tip Messenger, cu diferenta ca iti poti conecta mai multe cliente la el (Messenger-ul, Facebook-ul, Gmail-ul, Windows Live Account-ul, AOL-ul si Twitter-ul fiind cele mai importante care pot fi conectate). Si uite asa, acuma stau fara stres. Sper sa va placa si voua programul pe cat de mult imi place mie.