Cinefilii de Duminica

A trecut ceva timp de cand am scris un rand pe acest blog. Pornit de la ideea de a imi exprima opiniile despre filme (si seriale, desi acestea nu au aparut niciodata), dupa o perioada, a „dormit” timp de opt ani. Inca am o schita despre „Wolf of Wall Street”, schita ce se va concretiza intr-o postare la un moment dat. Desi proiectul capatase o oarece „valva”, contextul perioadei respective, cat si anumiti factori de natura personala, m-au determinat sa il trec intr-o pauza nedeterminata, pauza ce a luat sfarsit anul acesta, in urma unei conversatii purtate dupa doua halbe de bere la o terasa draga mie.

Am luat decizia de a-l readuce la viata, ajutat si motivat de un foarte bun prieten, sub o alta forma. Asistand la un avans enorm al liberei exprimari, am considerat ca este momentul ca si blogul sa evolueze, sub forma unui podcast. Ajutat de acelasi prieten, am pus bazele unui nou concept: „Cinefilii de Duminica”; un podcast unde discutia sa fie cat mai libera, avand ca subiect un film (mergem tot pe filme, de seriale inca nu ne atingem), dintr-un punct de vedere, doream noi, subiectiv. Insa, punand caramida peste caramida, am descoperit ca obiectivismul va transcende mult peste subiectivism, asa ca ne-am repliat repede, am pus ideile cap la cap si ne-am ancorat in aceasta nebunie. Primul episod a fost deja postat pe YouTube, cat si pe alte platforme.

Multa lume probabil va sari brusc la concluzia ca suntem critici. Permiteti-mi sa lamuresc acest aspect: nu avem niciun fel de pregatire profesionala in acest domeniu, suntem pur si simplu doua persoane ce isi exprima parerea, din punctul de vedere personal. Pana la urma, nu toti privim lucrurile la fel, cred ca ar fi gresit sa facem asta. Scopul nostru este sa oferim un altfel de perspectiva asupra acestui mediu indragit, fie el film sau serial. Sa prezentam, daca ne permiteti, intr-un alt mod, diferit, speram noi, arta teatrala si/sau cinematografica. Da, putem fi numiti si critici, dar ne consideram genul de persoane ce trateaza lucrurile din perspectiva celor care doresc sa iasa din rutina. Cei care vor si altceva. Pana la urma, de asta ne si inchidem cateva momente, minute, ore, in camera, in fata monitorului sau a TV-ului, pentru a evada din rutina si/sau monotonia zilnica.

Noi nu putem decide daca vom avea succes sau nu. Asta depinde doar de calitatea materialelor produse, cat si de inclinatia fiecarui ascultator/privitor de a avea rabdare pentru a se documenta si a decide, pentru el, daca ceea ce doreste sa vada este cel mai potrivit lucru, in acel moment. Ne luam angajamentul de a fi mai buni, de la un episod la altul, dar avem nevoie sa ne trageti de urechi si sa ne spuneti unde gresim si ce putem imbunatati. Feedback-ul este foarte important si de aceea contam pe voi!

Majoritatea ce a ramas fidela blogului ma cunoaste drept Crizatu’, administrator al paginii „Eu+Rock=Viata”. Un job ce demult nu mai exista. In noua formula, eu sunt Tusea, partenerul meu este Junghiul, si suntem aici sa ajutam comunitatea de cinefili sa aleaga ce i se potriveste pentru o seara de relaxare.

Mai multe in postarea urmatoare!

The Blair Witch Project [1999]

E relaxant sa te plimbi prin padure. E liniste, iei aer curat, mai vezi cate-o ciripitoare, mai casti ochii la cer, te miri de cum se misca norii. Da, cu siguranta e relaxant sa te plimbi prin padure. In special cand esti urmarit…de o vrajitoare…care nu te lasa in pace…nici ziua, nici noaptea. Cum spune si posterul, se face ca in anul 1994, trei tineri merg intr-o padure din apropierea Maryland-ului pentru a face un documentar despre o legenda ce implica vrajitoarea mai sus mentionata, cateva disparitii si o doza serioasa serioasa de mister. Cum au plecat, asa n-au mai venit, insa, dupa un an, cineva, ca mine, ca voi, mergea linistit prin padure si a dat peste casetele video ce contineau inregistrarile.

Premisa de la care incepe filmul este una buna, nu? Haideti sa vedem daca vrajitoarea asta e capabila sa ne sperie sau e doar o simpla sperietoare de ciori.

Continuă lectura

Project X [2012]

Auzind titlul, inainte sa vizionez trailerul, m-am gandit la supereroi. Fara gluma, dar ce va poate inspira un titlu precum „Proiectul X”? O adunatura de oameni cu puteri (presupus) supranaturale, imbracati in iegari, chilotii fiind trasi peste pantaloni, care ajuta bunicutele sa traverseze strada si care salveaza pisicile din copaci. Dupa vizionarea trailerului, mintea mi-a zburat la chefurile trase de mine in compania amicilor la fel de tacaniti si consumatori, si am ramas putin, recunosc, cu gura cascata. Sa organizezi o petrecere de asemenea proportii, fara sa ti se intample nimic? Dar problema nu sta chiar asa.

Inspirat din celebrul caz al lui Corey Worthington Delaney, care la varsta de 16 ani a organizat cea mai mare petrecre, numarand 500 de invitati, ce s-au dat in stamba prin tot cartierul,  „Project X” ademeneste privitorul prin amploarea faptelor prezentate, exagerandu-le, bineinteles, pentru a da bine ochiului. Insa aceasta petrecere este una la care vrei sa ramai pana la capat sau vei fi primul care pleaca?

Continuă lectura